Strabismul sau „privirea încrucișată” la copii

Strabismul sau „privirea încrucișată” la copii

      Strabismul este o afecțiune în care poziția ochilor nu este paralelă iar aceștia nu au capacitatea de a focaliza o imagine în același timp. Apare cel mai frecvent în timpul copilăriei și este numit și „ochi-încrucișați” sau „privire crucișă”.

      Această afețiune poate fi prezentă la un ochi sau la ambii ochi (cel mai adesea)– constant sau intermitent.

      Ochii sunt mișcați sincron, în aceeași direcție și în același timp , cu ajutorul musculaturii din jurul lor. Atunci când musculatura din această zonă, nu mai funcționează optim pentru coordonarea ochilor, apare descentrarea acestora iar imaginile transmise creierului nu se mai suprapun, trimițând o singură imagine. În acest caz, creierul întâlnește dificultăți în suprapunerea celor două imagini transmise de la fiecare glob ocular în parte.

      Cea mai frecventă complicație a strabismului este ambliopia, denumită și „ochi-leneș”, și apare după un timp, atunci când ochiul mai slab încetează să mai transmită semnale spre creier.

      Strabismul, dragi părinți, poate fi atât ereditar cât și apărut în urma unor suprasolicitări ale ochiilor.

      Studiile arată că în jur de 5% din copii sunt născuți anual cu această afecțiune.

      Cauzele apariției strabismului sunt foarte multe și diferă de la om la om. Acestea nu se pot depista decât în urma unui control oftalmologic.

      Simptomele însă, sunt ușor de depistat de către părinți. Iată ce trebuie să urmărești:

• Ochii nu privesc în aceeași direcție, în același timp
• Ochii nu se mișcă coordonat
• Se uită cruciș sau închide un ochi la lumină puternică
• Întoarce sau înclină capul când se uită la un obiect
• Se plânge de vedere încețoșată, oboseală a ochilor, deranj la lumină puternică, vedere dublă(aceasta apare în momentul de instalare al strabismului)
• Se împiedică de obiectele care îi stau în cale (aprecierea distanței față de obiecte este pereclitată)

      Este foarte normal ca nou născuții să prezinte astfel de simptome în primele luni de viață, deoarece abia încep să vadă. Datorită acestor factori influențabili și a adaptării vederii, consultul oftalmologic se recomandă începând cu vârsta de 6 luni.

      Chiar dacă această afecțiune este normală până în jurul vârstei de 1 an, medicul trebuie să excludă alte cauze posibile apariției strabismului. Un strabism unilateral poate ascunde o patologie foarte variată – cataractă congenitală, tumori intraoculare pentru care trebuie instituit tratament de urgență.

      Tratamentul acestei afecțiuni trebuie început cât mai repede posibil,și constă fie în folosirea ochelarilor cu dioptriile potrivite, pe toată durata zilei, fie prin tratarea ambliopiei în cazurile în care aceasta există (se acoperă ochiul mai activ, forțând astfel ochiul leneș să lucreze). Tipurile de tratament sunt stabilite exclusive de medical oftalmolog, în funcție de cât de gravă și cât de longevivă este afecțiunea.

      Operația de strabism congenital sau strabismul apărut pe parcursul vieții, reprezintă ultima alternativă, în cazul eșuării celorlalte tipuri de tratament, după echilibrarea vederii celor doi ochi și constă în slăbirea mușchilor hiperactivi (retropoziție) și/sau întărirea mușchilor hipoactivi (scurtare, avansare).  Nu trebuie considerată sub nici o formă finalul tratamentului.

      Cel mai simplu mod de depistare a strabismului este consultul oftalmologic efectuat la vârstele recomandate de 6 luni, 1 an și ulterior o dată pe an, în funcție de amploarea afecțiunilor.

      Nu întârziați să vă duceți copiii la oftalmolog! Unele afecțiuni depistate din timp pot fi corectate!

      E mult mai ușor să previi și să urmărești copilul ca evoluție a vederii, acesta fiind unul dintre principalele obiective Vizual Med.

      Câteva minute din timpul dumneavoastră pentru un consult oftalmologic al copilului, poate salva vederea acestuia pe toată viața!

      Cu recunoștință și mulțumire,

      Dacia Hîncu