Ce este cataracta și cum se tratează?

Cristalinul natural poate să devină opac și dur, afecțiune cunoscută drept cataractă. Cataracta se poate dezvolta ca o consecință a procesului normal de îmbătrânire, a unui traumatism precedent sau în urma unei terapii prelungite medicamentoase (ex. corticoterapie). Cataracta poate cauza vederea încețoșată, sensibilitate la lumină, străluciri parazite („glare”) și/sau imagini fantomă. Dacă cataracta influențează vederea într-un mod în care interferează cu activitățile normale cotidiene, singura soluție este îndepărtarea chirurgicală a cristalinului cataractat. În cazul în care decideți să nu urmați intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea cataractei, pierderea vederii datorită cataractei va progresa.

Cum va afecta îndepărtarea cataractei vederea mea?

Ținta intervenției chirurgicale pentru îndepărtarea cataractei este corectarea scăderii vederii cauzate de cataractă. În timpul intervenției, chirurgul oftalmolog îndepărtează cristalinul natural cataractat și implantează o lentilă intraoculară artificială (IOL). Chirurgia cataractei nu va corecta alte cauze de scădere a vederii precum glaucomul, retinopatia diabetică, degenerescența maculară legată de vârstă etc. Majoritatea persoanelor încă necesită să poarte ochelari sau lentile de contact după chirurgia cataractei pentru vederea de aproape și/sau distanță, în funcție de cristalinul ales.

Ce tipuri de cristalin artificial sunt disponibile?

Oftalmologul, împreună cu echipa sa, vă vor ajuta să alegeți tipul de cristalin artificial care va înlocui cristalinul natural opacifiat. Sunt disponibile cristaline care corectează miopia, hipermetropia și astigmatismul. Uzual, cristalinul artificial oferă o vedere bună la distanță, acestea fiind numite cristaline monofocale. Există, de asemenea, cristaline artificiale care pot corecta vederea la distanță, pentru aproape și cea intermediară, acestea fiind numite multifocale sau EDOF (Extended Depth of Focus). Cristalinele artificiale folosite pentru corectarea astigmatismului sunt numite torice. Puteți, de asemenea, să aveți un ochi corectat pentru vederea la distanță și celălalt pentru vederea de aproape, situație numită monovision.

Ce este astigmatismul? Ce alte tratamente există pentru astigmatism?

Pacienții cu miopie și hipermetropie pot avea un grad de astigmatism. Acesta este cauzat de forma neregulată a corneei, ceea ce poate duce la vederea încețoșată. Pe lângă corecția cu lentile intraoculare torice, astigmatismul poate fi corectat și prin prescripția de ochelari, lentile de contact sau prin chirurgie refractivă (LASIK, PRK etc.). Există, de asemenea, o procedură numită „incizie de relaxare la nivelul limbusului” (LRI) care poate fi făcută simultan cu operația de cataractă sau ulterior ca o procedură separată. Aceasta constă într-o mică tăietură sau incizie corneeană care duce la reducerea astigmatismului. Orice încercare de reducere a astigmatismului poate avea ca și consecințe sub sau supracorectarea, necesitând corectarea astigmatismului restant cu ochelari, lentile de contact sau o nouă procedură.

Care sunt riscurile majore ale chirurgiei cataractei?

Toate operațiile și procedurile chirurgicale implică un anumit risc și pot duce la rezultate nesatisfăcătoare, traume sau chiar deces din cauze cunoscute sau necunoscute. Cele mai importante riscuri ale chirurgiei cataractei sunt (dar nu se limitează la): sângerare, infecție, traumă oculară sau perioculară datorită anesteziei, intervenției sau fragmentelor de cristalin care nu au putut fi îndepărtate, tensiune intraoculară crescută, dezlipirea de retină, ptoză palpebrală.

Riscurile majore ale inciziei de relaxare corneeană sunt similare cu cele ale cataractei, dar includ și pierderea vederii, deteriorarea corneei și cicatrizarea aberantă. Supra sau subcorectarea pot apărea. În funcție de particularitățile oculare personale și tipul de cristalin artificial ales, puteți experimenta străluciri parazite nocturne, vedere dublată, imagini fantomă, afectarea percepției profunzimii, vedere încețoșată și disconfort la șofatul nocturn. Datorită variațiilor anatomice și particularităților oculare individuale și a decursului operator, cristalinul ales înainte de operație este posibil să nu poată fi implantat. În plus, cristalinul poate necesita repoziționare ulterioară relativ frecvent în cazul celor torice.